A fost odată

Treceau atâtea nopţi în care
Simţea că nu o mai iubea
Creştea în ea încet durerea
Şi lumea ei se prabuşea
Chipul care altă dată de frumuseţe strălucea
Era îndurerat şi parcă de soarele cald se ferea...
Pribaluise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea?
Ncicând nu a crezut, la început
Că va iubi atât de mult...

refren:
Şi va plange neîncetat
Dorindu-şi să fi uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa...

Pierduse tot dar mai spera
Că cel ce-n urmă o lăsa
Ar vrea acum din nou să lupte
Să câştige dragostea
Şi cerul plânge neîncetat
Privind cum ei doi se despart
Şi stelele ce cad ar vrea
Să reînvie dragostea...
Pribăluise tot ce avea
Dar oare acum cu ce rămânea?
Nicicând nu a crezut, la început
Că va iubi atât de mult...

refren
Şi va plânge neîncetat
Dorindu-şi să fi uitat
Legănându-i durerea o stea
O mângâie cu raza sa...